Puterea Ta...

Mulţi oameni confundă forţa interioară cu puterea din lumea fizică. Simt nevoia de a se hrăni din această energie, dar o caută în afara lor, nu în ei înşişi. Mulţi cred că prin controlul şi autoritatea asupra celor din jur vor simţi bucuria acestei forţe. E o confuzie, o căutare eronată! Forţa interioară, odată trezită, te face să radiezi împlinire şi împăcare cu tine însuţi şi cu toţi cei din jur. Când ştii că drumul tău se află sub protecţie divină, înconjurat de iubire, când ştii că Divinul este parte din fiinţa ta, conştientizezi bucuria care te ajută să recunoşti ce binecuvântare este viaţa ta pentru Eternitate.
Forţa interioară conştientizată este cheia transformării şi a reabilitării lumii tale interioare, care se va reflecta foarte curând şi în cea exterioară. Forţa nu este o formă de control a unei situaţii sau o formă de superioritate faţă de ceilalţi. Forţa interioară este amalgamul de libertate şi bucurie de a trăi acum, indiferent de problemele cu care te confrunţi, gândindu-te la viitor cu speranţă si entuziasm. Capacitatea de a merge surâzător înainte, indiferent de ceea ce iţi oferă calea, este dată de forţa interioară. Ea ne este dăruită ca ghid susţinător pe acest drum splendid care este viaţa. Atunci când descoperi forţa interioară, ŞTII că Divinul face parte din tine şi cărarea se înseninează, pentru că înţelegi că totul e o binecuvântare.
Forţa interioară se naşte din bucuria de a trăi sublimul fiecărei clipe, eliberată de ataşamente. E o alegere pe care ai dreptul şi libertatea să o faci. Păşeşte pe drumul vieţii fără temeri, bucurându-te de ce ai, de ceea ce eşti şi de ceea ce îţi este dăruit, liberă să te desprinzi de tot ce simţi că te întunecă. Bucuria pe care o simţi atunci când iţi exerciţi forţa pentru a crea şi a ocroti viaţa este răspunsul că ceea ce faci este bine...

JURNALUL FERICIRII..

“Suntem ca păianjenul. Ne ţesem viaţa şi apoi ne deplasăm de-a lungul aţelor. Suntem ca visătorul care visează şi apoi trăieşte în vis. Ăsta-i un adevăr valabil pentru întregul univers...

Marturie...

Am încercat să-mi imaginez ce ne-ar fi spus Alina dacă ar fi putut să ne lase o scrisoare de rămas bun… şi cred că gândurile ei ar suna cam aşa…

Dragii mei,

Pentru că ştiu că inimile vă sunt răvăşite de durere, aş vrea ca aceste gânduri ale mele să vă mângâie, să vă ştergă lacrimile de pe obraji şi să vă dea puterea de a vă bucura din nou… N-aş vrea să-mi iau rămas bun de la voi cu gândul că sunteţi trişti. Aşa că vă las bucuria mea! Bucuria de a mă fi ştiut printre voi, bucuria de a fi copilul cerului. Şi vă mai las pacea pe care mi-a dăruit-o Hristos de când am decis să mă dăruiesc Lui, în întregime.

Ştiu, ştiu că vă doare plecarea mea, dar inima mea a fost gata să-şi întâlnească Preaiubitul, am fost pregătită să-mi întâlnesc mirele! Am aşteptat cu dor întâlnirea cu El! Aşa că nu mă plângeţi, chiar dacă ştiu că vă doare! Eu sunt în cer, sunt cu Domnul meu, ce alt bine mi-aş putea dori mai mult? Aici e forfotă mare. S-au făcut atâtea pregătiri pentru venirea mea… E atâta bucurie, atâta frumuseţe… Însă acum cerul întreg e în sărbătoare… te aşteptăm şi pe tine. Eşti gata să vii? Te-ai gândit că poate mâine inima ta nu va mai bate?

Dumnezeu a ales momentul potrivit pentru mine. N-am nici un regret că sunt în cer. Aici… frumuseţea lui Dumnezeu te pătrunde atât de mult, încât lacrimile şi durerea nu mai au putere să se nască… şi bucuria e aşa de adâncă încât nu pot să regret că sunt aici. Singurul regret, singura durere ar fi să ştiu că voi nu veţi fi aici, cu mine, în cer, slăvind pe Dumnezeu. Aşa că te rog, fă linişte în sufletul tău şi lasă-L pe Hristos să pătrundă în tine, lasă-L să te cucerească, lasă-L să te umple de bucuria şi pacea Lui!

Te rog să te opreşti o clipă, s-ar putea să fie acesta ultimul moment în care să cântăreşti veşnicia, s-o pui în balans cu lucrurile de aici, cu dorinţele mărunte pe care le-ai nutrit până acum. Aş vrea aşa de mult ca moartea mea să fie o piatră de aducere aminte pentru tine, să înţelegi că s-ar putea să nu mai fie un mâine pentru tine! Eşti pregătit să-ţi iei rămas bun de la tot ce te înconjoară? Şşş… fă linişte în tine. N-auzi susurul blând care-ţi vorbeşte? N-auzi şoapta Hristosului meu care aşa de mult te doreşte? Stai, nu pleca de aici până nu eşti sigur că în inima ta trăieşte Hristos, Hristosul meu! Aş vrea, aş vrea să vă mai las toate gândurile mele frumoase în care Hristos se regăsea… şi o fărâmă din dorinţa mea de a trăi pentru El, o scânteie care îmi doresc aşa de mult să se aprindă în tine… Aş vrea să vă las şi toate amintirile frumoase care să vă amintească de Hristosul meu, Hristosul pentru care am trăit şi, din vistieria inimii, vă las cele mai aleseLocul tau din cer cuvinte ale mele de laudă pentru Dumnezeu. Cântaţi-I voi de-acum de pe pământ, eu îi cânt de-aici, din cer.

Pentru mine durerile, lacrimile… s-au sfârşit, alergarea mea s-a sfârşit, am intrat în odihna Domnului meu! Vă las acum. Păstraţi nu amintirea mea, ci amintirea Scumpului meu Hristos! Vă las… cu inima împlinită că promisiunea Hristosului meu s-a împlinit. El chiar mi-a pregătit un loc aici, în cer. Şi ce loc, ce frumuseţe, cât de minunat e Dumnezeul meu, câtă slavă i se aduce!

Te aşteptăm şi pe tine aici, vă aşteptăm şi pe voi aici, în cer, poate chiar mâine…

Doua Anotimpuri..