Iertarea este o notiune subiectiva. EU ALEG sa iert. Nu trebuie, nu mi-o poate impune nimeni. Este alegerea mea, bazata pe propriile mele perceptii asupra faptelor care solicita iertarea, bazata pe modul meu de a privi problema, pe dispozitia mea de a trece peste neajunsurile create si de a merge mai departe, de a permite unei rani sa se inchida, sa se cicatrizeze si sa se vindece. Pielea insa nu va mai fi la fel ca inainte de “trauma”… Raman cicatricele… Insa eu, ca fiinta umana, sunt vindecata… in vreme ce neiertarea presupune refuzul meu de a lua “tratamentul”, de a permite ranii sa se cicatrizeze, incapatanarea mea de a lasa rana deschisa mereu, in ciuda durerii, pericolelor si neajunsurilor la care ma expun…
