In loc de suflet,ce pana acum n-am incercat sa ma schimb,nu mai am cum,m-am pierdut pe drum si vreau sa stiu sa mai fiu vreodata cum voiam sa fiu
Am pornit la drum,pura precum lumina,o copila cu scantei in ochi care nu stia ce-nseamna vina,cautand iubirea si stima,si cum nu stiam sa lovesc viata m-a lovit prima,si am aflat ca nu-i prea rau sa nu fii om,sa fii prea om e crima,si uite-asa,a picurat un pic de negru in esenta mea, pentru ca ceilalti nu dadeau doi bani pe decenta mea,si-atunci mi-am spus "nu mai e loc de nimic sfant in lume",ne pierdem printre ace,fumuri si glume facute pe seama celor slabi,ne nastem sanatosi si incercand sa ne vindecam devenim bolnavi,vezi tu,viata-i o strada slab luminata,plina de gropi,plina de blocuri gata sa cada,ghici peste cine,plina de focuri,gata sa arda,pe oricine,cat despre mine,nimic din tot ce misca nu ma mai misca,doar ura ma pisca,din cand in cand,facandu-ma sa strig "ura"si azi o sa m-avant,in rest doar acelasi praf doar in alt vant,si nici eu nu mai sunt aceeasi si nici nu mai stiu cine sunt...Ce poate fi mai grea decat singuratatea? Ce poate fi mai dureros decat pierderea? Ce poate fi mai infricosator…decat intunericul? Si ce poate fi mai adanc…decat suferinta? sunt un Eu sau e doar umbra mea?..
