Cerul fără nuanţă!
Cerul e un fulg! Tu nu vezi că stă pe umerii noştri şi nici măcar nu-l simţim?
….din el îsi iau culoarea ochii multora, printre stropi de rouă, în fiecare dimineaţă
…din el ni se desprinte sufletul senin, descătuşat de nori şi umbre nesigure
…din el ne picură viaţă înlăuntru, o ploaie răsfirată de priviri ale Celui Preaînalt
…din el coboară stele, pe fire nevăzute, de care îmi pot agăţa speranţa
…din el primesc zborul fluturilor mei, ce se aşează pe umeri, fiindu-ne aripi spre zări necunoscute
…din el coboară, valsînd, fulgii de aducere aminte a unei singure poveşti de dragoste
…din el primim pacea copleşitoare a lunii, care tace în zumzetul etern al nopţii
În el îmi stă dorul întreg.
Nu. Cerul nu e albastru. Prima culoare care mi se pare….
