Milioane de fulgi de nea
Se aştern peste viaţa noastră
Curând se va aşterne zăpada
Dar nu şi în inima mea,
S-a dus timpul când iarna mă durea.
Plecam cu paşii mei neobosiţi
Şi parcă tot zăream ca te găsesc,
Era iarnă afară şi-n inima ta
Doream s-ajung dar drumul se oprea.
Cât am zăbovit...
Şi cât am greşit...
Spuma fulgilor albi de nea
Îmi desenau un nou drum,
Ce îl sorbeam în inima mea
Cât te-am cautat..
Erai piti în nori şi cer de stele
O alta lume un alt ecou de vara caldă
Iar uneori când plouă în lumea ta albastră
Cu patimi si fiori
În stropi gravi de ploaie
Ascult ultima îngânare a timpulu
Ce hrăneşte noaptea
Şi-ţi râd rebel povestea ce-şi bucura libertatea
De a privi în lumea cerului!
