Mie dor de El. "Tineretea" mi-o aduc aminte incarcata de poznai si bucurie, de dragoste din abundenta si fericire eterna ce urma sa dureze o eternitate in viziunea mea, vise, zambete, joaca de copii, alergare pe campul ce pare plin de nunata, apa pe fetele noastre, apa din abundenta ....joc.....amintire...viata...noi, o palma de copii ce eram, am crescut mari pentru a ne putea lega sireturile cu mainile noastre, pentru a ne scrie numele pe file interzise, pentru a ne bucura de prima zi de scoala, pentru a ne spune la revedere atunci cand ne despartim, pentru a ne suna de a ne intreba cum o mai ducem fiecare, pentru a avea un vis ce da spre o viata legata de persoana de langa noi...pentru ca la sfarsit sa ne despartim amar sange de sange, copilarie de adolescenta, frate de frate.Da, El este amintirea mea dulce ce a plecat, e comoara mea in care imi pot ascunde micile mele bogati luate de pe suflet, puse la un adapost plin de decorati special amenajate pentru secrete aduse de pe fundul oceanului.
Partea care ma deranjeaza este cuvantul "despartire" e prea brutal cu mine cand il aud rostindu-se, imi zgarie timpanul si astfel uita sa dea indicati fiintei mele.El e fratele meu plecat prin UnIvErS...
